Se ajunge destul de usor in aceasta turbarie. Din centrul satului Poiana
Stampei ne deplasam pe DN17, inspre Pasul Tihuta, circa 1,5 km, pâna
intâlnim un indicator care ne arata un drum neasfaltat spre satul
Dornisoara (vezi harta zonei, extras din lucrarea autorilor Traian Naum,
Emil Butnaru - Muntii Caliman - Editura Sport Turism, Bucuresti,1989).
Vedem Vf. Tamas (foto 1), aflat la sud-vest de Poaina Stampei. Zona este
pitoreasca, fânete multe, miros de iarba proaspat cosita, gospodarii
mai vechi.
Spre Muntii Suhard vedem Vârfurile Ousoru si Faraoane (foto 3). Ceva mai
incolo, pe partea dreapta in sensul de mers, intâlnim un prim panou
despre rezervatia pe care dorim sa o vizitam. Imediat ajungem la o
intersectie, de unde ne abatem spre dreapta in sensul de mers. Mai
parcurgem circa 2 km pâna ajungem in dreptul altui panou, la o noua
intersectie (foto 5); in spatele lui este o poteca care traverseaza
calea ferata ce uneste satul Dornisoara de Poiana Stampei. Traversam
calea ferata si in partea cealalta intram in rezervatie.
Satul Poiana Stampei se afla la circa 20 km de Vatra Dornei, la granita
vestica a judetului Suceava cu judetul Bistrita-Nasdaud. Pe raza acestei
localitati se afla mai multe tinoave, adica mlastini asociate cu
turbarii. Dintre aceste tinoave unul este mai cunoscut, cel care este de
altfel si rezervatie, Tinovul Mare. Se afla la poalele Muntilor
Caliman, la limita lor nord-vestica.
Intâlnim o banca, pentru popas. Deja se vede o padure care pare sa fie
putin umblata. In vecinatatea bancutei, o ciuperca comestibila
(hulubita) (foto 7). Intâlnim si alte specii de ciuperci care dupa
culoarea lor foarte atragatoare par sa fie otravitoare.
La inceput padurea este alcatuita din brazi ceva mai inalti dar imediat
acestia scad in inaltime, devin foarte desi, iar solul devine umed si
acoperit de muschi. De aceea pe aici s-a construit un podet despre care
am aflat ca este lung de aproape 1 km. Vegetatia devine abundenta si pe
alocuri acopera podetul de scânduri (foto 8, 9). Ceva mai incolo padurea
devine extrem de salbatica (foto 10) iar stratul de muschi, de culoare
verde foarte vie devine consistent (foto 11). Am testat acest strat de
muschi, este foarte gros iar daca pasesti pe el te afunzi destul de mult
si apoi dai de apa. Acest strat de muschi musteste de apa. Dedesubtul
lui se afla un strat de turba. Pe parcurs am intâlnit câteva ochiuri de
apa de culoare maronie (foto 12) despre care am aflat ca este destul de
acida.
Ceva mai incolo padurea se rareste putin, copacii au diametrul mai mic
(foto 13) dar aspectul este la fel de salbatic. Pe podetul de scânduri
intâlnim foarte multe sopârle, de mici dimensiuni, cea mai mare pe care
am zarit-o având circa 10 cm. Pe aici omul nu a intervenit prea mult
iar padurea a crescut in voia ei (foto 15). Intâlnim si copaci cu foarte
multi licheni pe ei (foto 16). Undeva, pe sub stratul de muschi se vede
solul de culoare maronie specific turbei iar aproape de iesirea din
tinov intâlnim un imens covor de muschi foarte des (foto 18). Pe lânga
podetul de lemn este foarte mult merisor (foto 19).
Dupa ce mai depasim câteva crengi care par sa acopere podetul iesim
brusc din aceasta lume fascinanta si intâlnim din nou o bancuta. De aici
poteca coboara putin intr-o poienita unde este alt panou cu rezervatia.
Traversam o punte de lemn peste Pârâul Dornisoara (foto 21) si iesim in
vecinatatea unei case pe lânga care ne strecuram, intâmpinati de doi
pui de câine, destul de marisori, foarte jucausi.
Ajungem imediat la soseaua asfaltata, DN 17, undeva mai spre vest fata
de punctul de plecare. De aici zarim, pe deasupra unei creste secundare,
doua obiective importante ale Muntilor Caliman: rezervatia 12 Apostoli
si Vârful Lucaciu (foto 22). Ne indreptam din nou spre centrul satului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu