Ornitorincul este un animal australian foarte
interesant, o adevarata ciudatenie a naturii. Corpul sau aduce putin cu
cel al unui castor, dar are un cioc ca acela al ratei! Desi face parte
din clasa mamiferelor, el se inmulteste prin oua, ca reptilele sau
pasarile. Totusi, isi hraneste puii cu lapte, aidoma celorlalte
mamifere! Poate fi intalnit in raurile din partea estica a Australiei si
in Tasmania, insa acest animal este inca putin cunoscut, fiind o
prezenta discreta in mediul sau natural.
Ornitorincii sunt grupati intr-o singura rasa. Totusi, exista anumite
diferente de talie, in functie de regiunile in care traiesc,
distingan-du-se mai multe sub-rase.
Ornitorin-cul are - in medie - o lungime de jumatate de metru, desigur,
cu unele variatii. De obicei, cantareste doar cateva kilograme si
traieste cam 12 ani. Unul dintre exemplarele crescute in captivitate a
atins varsta-record de 17 ani.
Ciocul ornitorincului (spre deosebire de cel al ratei - cu care, de
altfel, seamana destul de bine) nu este dur, ci flexibil, moale si umed,
fiind acoperit cu o piele fina, ca nasul unui caine. La extremitatea
ciocului se afla “nasul” ornitorincului - de fapt, doua mici orificii
care constituie narile prin care respira. Ele sunt in asa fel plasate,
incat ii permit animalului sa respire chiar si atunci cand corpul sau
este aproape in intregime sub apa.
Neavand dinti, ornitorincul mesteca hrana cu ajutorul unor placi
osoase, cu care este prevazut ciocul - o alta asemanare cu pasarile.
Ca mai toate animalele, ornitorincul comunica; mai exact scoate niste
sunete care ii permit sa transmita mesaje semenilor sai. El nu poseda
coarde vocale. Aceste sunete sunt produse de catre pui, atunci cand isi
cheama tovarasii de joaca, ori de catre adulti, cand sunt in primejdie
sau cand vor sa comunice alte “informatii” celorlalti vecini ai lor.
Ornitorincul este acoperit cu o blana deasa si foarte matasoasa. Coada
este lata si turtita, asemanatoare cu cea a castorului. Insa, daca
acesta din urma isi foloseste coada pentru a inota, pentru ornitorinc ea
nu reprezinta decat un fel de carma, pentru pastrarea sau schimbarea
directiei, atunci cand este in apa. Coada mai are si o alta functie,
speciala: ea constituie un adevarat rezervor de grasime, care il ajuta
pe micul animal sa supravietuiasca atunci cand hrana ii lipseste.
Femela-ornitorinc isi mai foloseste coada si pentru a aduna frunzele
cu care isi captuseste cuibul, apoi pentru a tine ouale lipite de corpul
sau, atunci cand le cloceste.
O alta ciudatenie o reprezinta faptul ca acest animal este unul dintre
rarele mamifere capabile sa secrete venin, care poate fi “injectat”
dusmanului cu ajutorul unui spin aflat in regiunea labelor din fata,
venin produs de anumite glande. Numai masculul adult este veninos.
De obicei, ornitorincul este un animal singuratic si are un teritoriu
propriu unde traieste si vaneaza. El se adaposteste in vizuini pe care
le sapa singur, cu labele, in pamantul moale de pe tarmurile raurilor
(in doua ore poate sapa un tunel de un metru). Au fost descoperite si
tuneluri lungi de 20 de metri! Intrarea se afla deasupra nivelului apei,
pentru a evita inundarea tunelului si a vizuinii.
Acest animal isi petrece cea mai mare parte a zilei pe uscat, ramanand
in apa circa doua ore, desi este un foarte bun inotator. In apa, se
deplaseaza cu o viteza de 3 - 4 kilometri pe ora.
Se hraneste cu scoici, crustacee, viermi, larve de insecte acvatice si
alte mici vietuitoare care traiesc pe fundul apei. Deseori, da la o
parte cate o piatra de pe fundul raului pentru a manca viermisorii care
se ascund sub ea.
De obicei, nu ramane sub apa mai mult de un minut sau doua, caci
trebuie sa iasa la suprafata, pentru a respira. De altfel, acest animal
isi petrece cam jumatate din zi pentru a manca.
De regula, femela face doua oua, pe care le depune pe un covor de
frunze, intr-un spatiu special amenajat al vizuinii, si le cloceste timp
de 10 zile. Cand ies din ou, puii sunt de culoare roz, golasi si orbi
si sunt imediat alaptati de mama lor.
O alta curiozitate a acestui animal este faptul ca, atunci cand se
afla sub apa si ii lipseste oxigenul, poate sa-si reduca ritmul batailor
inimii, de la 200 pe minut, la mai putin de 10!
Oamenii de stiinta au mai constatat ca ornitorincul este unul dintre
foarte putinele animale cu sange cald (practic, singurul, in afara de
furnicar) si care nu viseaza in timpul somnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu